În timpuri seci şi mute ca acestea, cel mai bun prieten al meu e Yann. Uneori fără cuvinte care să-i susţină prezenţa, alteori ajutat de câteva silabe frumoase puse pe aceeaşi sârmă cu sunetele, el e mantaua de vreme rea.
Am găsit din nou filmuleţul The Piano, după câteva luni în care uitasem de el. E pe melodia “Comptine d’un autre été”, a lui Yann.
Ce vremuri erau acelea când împărţeam o canapea la fereastră şi ne lăsam curiozitatea să cucerească tărâmuri interzise…
