Eu zic că e al şaselea simţ.
Am simţit de ieri ce urma să aflu abia azi. Undeva în adâncul meu am ştiut, dovadă şi gândurile şi temerile pe care mi le-am consumat ieri… N-am ştiut s-o pun în cuvinte senzaţia pe care am avut-o, dar am ştiut de atunci că va veni curând momentul!
Azi mi-am manifestat fizic regretul…în mod public.
Am în casă un megafan Photoshop. E aproape obsedat! E şi normal…
Pe mine, de obicei, nu mă pasionează obsesiile altora, dar pentru că la muncă văd Photoshop-ul deschis aproape non-stop, m-am hotărât să mi-l instalez şi eu acasă şi să-mi fac curaj să-l învăţ! De două zile fac tutoriale de pe www.photoshopromania.ro şi, surpriză, mă descurc!
Nu, nu vreau să învăţ Photoshop-ul ca să-mi modific culoarea ochilor în fotografii sau ca să-mi pun steluţe în păr şi nici ca să mă fac, peste noapte, Art director…Lui îi e frică, în glumă, c-o să-i fur pâinea de la gură! Pur şi simplu, prea era misterios pentru mine să-mi văd colegii în Photoshop cum manevrează shortcut-urile, layer-ele, funcţiile şi alte alea şi eu să mă uit ca mâţa în calendar…
Când am ajuns pe strada mea, erau nori şi mirosea a ploaie. Vântul începea să se aţâţe prin copaci. Am zâmbit larg.
Când am intrat la magazinul de fructe şi legume, în vitrină mă aşteptau cireşele de mai. Am zâmbit şi mai larg. Mi-am zis că asta-i cea mai bună zi din lună! Cu 15 lei mi-am luat un pumn de cireşe (maxim 25-30 de mingiuţe roşii), dar gustul primei cireşe ce se tolănea pe limba mea..pfiu, de nepreţuit!
Mi-am mâncat cireşele pe balcon, mirosind pomii udaţi de câţiva stropi şi scaldaţi în lumina soarelui. Mă amuză cei de la ştiri, care ne anunţă că a fost furtună în Bucureşti. În Bucureştiul meu n-a fost! În oraşul meu e soare şi miroase a proaspăt.
Astăzi a fost şi încă este o zi frumoasă!
