Mă pot lupta cu orice, mai puţin cu proprii mei demoni, născuţi şi crescuţi în puful creat de jocul dintre imaginaţie şi memorie.
Archive for February, 2009
Weekend cinefil
Sâmbătă am fost la film.
La Plaza. “Operaţiunea Valkyrie”.
Am fost evacuată de la film.Alertă în mall.
Gaz lacrimogen. Cutiţe. Sânge.
Clanul “x” vs “y”.
Eu întreruptă de la vizionare, exact la momentul culminant.
Duminică am văzut continuarea filmului. Interesant.
Mi-au dat lacrimile.
Duminică seara am văzut “The Curious Case of Benjamin Button”.
Lung, dar captivant. Foarte bun.
Nu mi-ai dat lacrimile.
Duminică, filmul nunţii.
Duminică: peliculă proprie!
“Cine nu citeşte, e prost!”
…o preocupare Radio Guerrilla!
Noua campanie de la Guerrilla spune verde în faţă cum se traduce prăfuirea neuronilor fără gimnastica mentală de zi cu zi, cititul. Ce altă media şi-a mai asumat curajul de a aborda acest subiect într-un mod atât de sincer şi tranşant, uitând de veşnica politeţe publicitară care să nu rănească ego-ul românului?!
Azi am început cartea “29,9 RON” de F. Beigbeder (fosta “199.000 lei”, în original “14,99 euro”). E despre viaţa în publicitate.
Eu sunt prezent
Nu mi-e dat să înţeleg de ce trebuie să fiu eu pedepsită pentru ceva ce nu eu am făcut! Faptul că devii fan al zicalei “suflu şi-n iaurt” nu-mi încălzeşte cu nimic penitenţa, ba din contră, o înăspreşte!
Chiar nu mă influenţează greşelile altora din trecutul tău şi nici n-o să le folosesc drept ghid de “not to do” doar pentru că tu ai sechele şi temeri. Eu nu sunt trecutul şi nici nu-mi place să fiu comparată cu el şi tratată în funcţie de el! Nu ar trebui să fiu eu cea care plăteşte poliţele restante!
Eu sunt prezent!
Cum
Când simt că duc pe umeri povara unor greutăţi ce par mult prea mari pentru puterea mea, mă ajută să merg mai departe gândul că există posibilitatea ca, undeva în viitor, s-apară dorul greutăţilor.
Nu trece zi în care să nu mă gândesc cum ar fi fost astăzi, dacă atunci s-ar fi zăvorât uşa.
Crustă
Parcă s-ar fi turnat o găleată de ciment rece peste smoala fierbinte…pietrificând tot.
Coffee in this city
Văd dimineaţă răcoroasă cu soare cu dinţi ascuţiţi, arătat pe jumătate printre nori albi şi două ceşti de cafea. Pe măsuţa neagră, cu o vază în care stă, graţios, un fir de floare, aşteaptă 3 bucăţi de biscuiţi cu alune şi fulgi de ovăz pe o farfurie transparentă. Şerveţelele sunt bine împăturite iar linguriţele sunt întoarse cu faţa în jos şi se sprijină de căni. Alături de două fotolii ca spuma de moi, stă o pătură pe jumătate căzută pe covor. Imbricul dă în clocot pe aragaz şi sunetul e acoperit de râsete mocnite. Ea îl aduce şi toarnă cafeaua în ceştile roşii, apoi se aşează şi mă priveşte cu mâna care o strânge uşor pe a mea…E sâmbătă dimineaţa, dintr-o vară obişnuită de tinereţe.
Văd toate aceste mici detalii, dar nu o văd pe “ea” cu care să împart un moment bun de prietenie într-o dimineaţă.
