N-am mai făcut un bilanţ de final de an, deci e cazul să sparg gheaţa acum, în ultima zi a lui 2008. Nu prea cred în propriile evaluări „de final”, mai ales că nu prea am conştiinţa unui final de an. Timpul meu nu se măsoară în delimitări şi restricţii calendaristice. Numai că uneori, e bine să priveşti în trecut şi să analizezi ce-a fost bine şi ce nu, că poate aşa ajungi să şi înveţi din greşeli (asta e o vorbă care mă fascinează, dar a cărei însemnătate prefer să mi-o traduc în mental prin practicul „a doua oară sufli şi în iaurt”).
5 aspecte:
Profesional
Încep cu acest capitol, pentru că definitiv a fost cel mai încărcat şi plin de reuşite aspect din viaţa mea. Anul acesta am terminat facultatea cu o licenţă merituoasă, apoi a urmat o admitere la master de care sunt mândră. Am schimbat „curtea de joacă”, trecând de la SNSPA la Universitate. De 5 luni am început să lucrez. My first job. J Mi-a fost frică din totdeauna de acest moment, dar toate temerile trecute au meritat. Am învăţat că dacă investeşti treptat, constant şi asiduu în propria-ţi dezvoltare, într-un final reuşeşti. M-am angajat într-un domeniu de care mi-era mai frică decât de întunericul copilăriei, dar care, odată cu înfrângerea temerii, îmi oferă recompense sub formă de vise făurite.
Familial
Cred că a fost aspectul cel mai sensibil din viaţa mea. Persoane dragi mie au suferit anul acesta. Iar eu am fost parte din durerea lor, încercând cu propriile-mi puteri să le ajut. A fost greu. A trecut partea cea mai apăsătoare, cea vizibilă, rămânând acum doar rănile înterioare, cicatrici care cu dificultate trec…
Sentimental
N-a fost cel mai bun an al meu, până la un anumit moment dat. A început prost, dar se termină perfect. Am învăţat să fiu şi singură, anul acesta. Pentru prima dată, în ultimii 5 ani. Mi-a folosit lecţia singurătăţii şi-a nesiguranţei. Am învăţat ce înseamnă să începi să simţi prea târziu, ce înseamnă să piezi o prietenie, ce înseamnă să te amăgeşti cu surogate emoţionale şi să te agăţi de lucruri volatile. Totodată, am trăit nişte momente probabil unice, unicitatea fiindu-le conferită de întâietate. M-am jucat, cum îmi plăcea mie să zic, am riscat, am exagerat, mi-am făcut de cap cu mofturile şi capriciile în creştere, dar am şi realizat, în timp util, ceea ce vreau. Acum am ceea ce vreau, ceea ce mi-este dat să vreau după experienţa pe care o am.
Amical
La nivelul relaţiilor de prietenie, ceva s-a rupt în mine. Prieteniile vechi parcă s-au erodat şi ştiu că e şi vina mea. De jumătate de an m-am întâlnit tot mai rar cu cei pe care eu îi consider prietenii mei vechi. De asta-mi pare rău. Mi-am făcut noi prieteni (nu aşa mulţi ca anul trecut) şi noi cunoştinţe, care sper să crească în glastra sufletului meu, ca rădăcinile de pom: încet, dar sigur. Am cunoscut ceva mai multă lume, dar am cernut-o prin sita valorilor şi persoanlele rămase sunt şi cele în care cred.
Personal
La nivel personal, n-au mai fost schimbări majore de fizic, ca-n anul trecut, dar în interior sper eu că am crescut. Mi-am schimbat nişte percepţii pe care mi le însuşisem greşit şi am căpătat altele valabile la acest moment. Probabil se vor schimba şi ele, la prima lor probă ratată. Am realizat că de anumite lucruri trebuie să te ocupi personal, pentru că nimeni altcineva n-o va face în locul tău – şi aici mă refer, mai ales, la dezvoltarea proprie. Oricâte şcoli, facultăţi sau mastere ai face, niciun sistem de învăţământ nu-ţi va planta în minte informaţia de care ai nevoie. E imperios necesar s-o cauţi tu şi s-o învei aşa cum e şi cum îţi trebuie. Mai am multe de făcut anul care vine, aşa că acest aspect îl trec în cap de listă ca prioritate.
Pentru anul 2009 nu-mi fac planuri exacte şi nici nu-mi ţes aşteptări. Îmi doresc doar sănătate mie şi celor apropiaţi mie. Şi tăria să schimb lucrurile care pot fi schimbate şi înţelepciunea să le accept pe cele ce nu pot fi.
) Tot nu ştiu ei ce să-mi dăruiască de Crăciun. Aşa s-ar rezolva problema!
