O experienţă de-o seară într-un club bucureştean poate compensa c-o experienţă de viaţă, dacă ştii unde şi cum să priveşti.
În primul rând, te uiţi în jur, dar nu oricum, ci cu o lupă bine ştearsă de praf şi cu un simţ al esteticului bine antrenat şi ascuţit. În al doilea rând, priveşti cu scepticism şi amuzament, încercând să pătrunzi taine de mult ascunse şi să spargi tabuuri. Deci, pe scurt, ai nevoie de două rânduri..de tequila!
Ce-am surprins eu din filosofia umanului în cele două ore petrecute în Expirat în seara asta (nu mă înţelegeţi greşit, am mai fost în Expirat şi-n cluburi de gen, dar parcă niciodată lucrurile nu au fost mai clare ca acum):
1. oamenii şi categoriile pe care ei le formează voit sau nevoit:
- există “femeile-vedete”, mereu în plin plan (pe ringul înalt în acest caz), îmbracate cât mai sumar, coafate la stilist, purtând la braţ bărbaţii pe post de accesoriu. Cel mai important e că-şi cunosc atuurile fizice şi ştiu să le folosească. Restul nu mai contează..
- exista “bărbaţii de succes”, care-şi fac loc cu coatele prin mulţimea ştearsă şi bliţurile aparatelor de fotografiat (literalmente, aşa s-a întâmplat în seara asta), dar ştiu să se protejeze c-o pereche de ochelari pe nas şi-un fes colorat pe acea parte a corpului pe care mulţi o numesc “cap” (nu ştiu dacă şi-n acest caz putem să-i atribuim acelaşi apelativ, întrucât nu ştim dacă funcţiile sale sunt folosite de posesor).
- există “admiratorii” atât de sex masculin cât şi feminin. Ambele tabere salivează pe două fronturi: odată la vederea “vedetelor” din propria tabără sexuală, dorindu-şi cu disperare să fie ca ele, dar în acelaşi timp şi la “vedetele” de sex opus, posibile ţinte pentru dansul de împerechere. Fiecare categorie însă, reacţionează diferit: admiratorii masculini atacă direct şi, dacă primesc un refuz, îşi schimbă ţinta dar nu şi tactica (se ştie că bărbaţii sunt mult mai adaptabili la mediu şi mai greu de descurajat). Femeile, pe de altă parte, abordează un stil de atac subtil şi întortocheat: privesc lung, disimulând neinteresul, zâmbesc tâmp şi-şi plimbă mâinile prin păr (în sus, în jos, în dreapta, în stânga, la spate, în faţă).
- există “cârcotaşii” negativişti, analiştii nemiloşi de mâine (azi doar nişte frustraţi, ar spune mulţi), care găsesc nod şi-n cea mai fină şi graţioasă papură. Nu sunt neapărat răi, dar problema lor constă în faptul că nu văd sursa greşelilor altora, ci doar forma lor. Nu propun soluţii, nu urmăresc să producă schimbarea, doar blamează.
- există “cârcotaşii” amuza(n)ţi, care-şi trăiesc fericirea de pe urma nefericitelor alegeri ale altora. Nu-i inteersează să se dea în spectacol, nici să agaţe, aşa că inventează scenarii, portretizează caractere umane, propun soluţii utopice pentru curăţarea planetei de erorile genetice umane, apoi se întorc la treburile lor.
- există “oamenii de pe altă planetă” care au aterizat pe-a noastră doar pentru că a lor era suprapopulată sau avea aerul rarefiat. Aşa că se postează într-un loc şi-şi văd de ale lor interese (perfect lăudabil), deşi pentru noi, pământenii, e clar că locul nu cadrează cu acţiunea desfăşurată. Dar ei continuă şi, uite aşa, rămân goale şi neconsolate camerele de hotel cu intimitatea lor asigurată de pereţi opaci şi izolaţi fonic.
- există “oamenii de decor”, orbi, neinteresaţi, care nu observă pe nimeni şi nu sunt observaţi (în consecinţă, nu insist nici eu pe descrierea lor, nu de alta, dar n-am avut abilitatea de a inventa una, întrucât cea reală nu mi s-a arătat)
2. mediul înconjurător
- nu contează pe ce calci, atât timp cât mergi mai departe, fără să te împiedici
- planeta e un loc primitor, aşa că nu-şi au rostul recipientele care păstrează bunul simţ şi resturile, atât timp cât podeaua primeşte tăcută scrumul de ţigară, iar gumele de mestecat bine amplasate asigură succesul circuitului chiştoacelor în natură: de pe jos, ţup pe talpa încăltămintelor, apoi direct într-o pungă de gunoi dintr-o casă, fără însă a omite chinul aferent dezlipirii (ca să poată şi omul să aibă o contribuţie la bunul mers al lucrurilor în lume)
- aerul e oricum poluat, se ştie, aşa că o porţie în plus de apă de toaletă turnată pe gât, mâini, piept, ceafă nu poate să strice, ci din contră, poate să fie o sursă de plăcere pentru semeni (doar suntem altruişti, nu?)
3. hazardul destinului
- soarta ţi-e scrisă în stele sau ţi-o faci cu mâna ta – indiferent de pespectiva asupra naturii umane pe care o posezi, ea va fi oricum bine surprinsă de elementul de hazard indiscutabil. La fel şi muzica care-ţi gâdilă urechile, aşa cum face un târnăcop într-o dimineaţă de duminică estivală: ştii că a început, dar niciodată nu ştii cum şi, mai ales, când se termină. Viaţa e plină de surprize şi numai o personalitate puternică le poate îndura fără să cedeze (nervos). Un mic antrenament cu audierea unui folder de muzică house te poate ajuta pe viitor să faci faţă provocărilor prin care viaţa te încearcă.
E simplu: miercuri, de la ora 23.30, Expirat, 10 ron (cu un shot de tequila inclus – ca să priveşti lumea de sus şi cu susul în jos). Eu mă simt mai deşteaptă cu 2 minute şi mai obosită cu două ore!
) pe Kaiser Chiefs şi Stereophonics!!! 
