Două obsesii, puse pe note muzicale şi ţipete, mă bântuie de câteva zile. Mi-am dat seama că ar trebui să mă pun la punct cu genurile muzicale, căci nu ştiu să le încadrez în miile de posibilităţi…
Prima, pe care eu o consider rock, dar, pana mea, cică n-ar fi, e via B, via Şerban şi m-am îndrăgostit de ea de cum am auzit-o prima dată. Când i-am dat-o lui Cristi mi-a replicat sarcastic: “Băi, ce muzică-mi dai!”, iar după două zile şi-a pus-o pe cd în maşină şi acum stăm amandoi ca idioţii la stop pe Ştirbei Vodă, Calea Rahovei sau Eroilor şi-o ascultăm cu volumul la maxim şi dăm din cap şi fredonăm “Fuck you, I won’t do what you tell me!!!”. Mişcăm picioarele (în limita legalităţii pentru el, care tre să mai şi apese nişte pedale ca să ne mişcam 2 metri într-o intersecţie full), mâinile, capetele şi eu ţip la partea cu “Mother fucker!! Haa!!” până mă doare capul şi abandonez. Na, ascultaţi-o şi voi!
Rage against the machine – Killing in the name of
A doua o am de la Cristi, care, când mi-a vorbit de ea mi-a zis că-i inspiră o stare de basm. Eu am zis că-i rap-uită. N-avem niciunul dreptate, dar ce contează când melodia e mishto? (Clar, trebuie să învăţ stilurile muzicale, că nu se mai poate aşa!) Tipul ăsta de o cântă are o atitudine foarte gay, dar îmi place oja lui neagră şi fularul! Melodia mi se pare cunoscută, îmi dă un sentiment de deja-vu, sper că nu e cover…Na, ascultaţi-o şi voi!
David Jordan – Sun goes down
Ieri am făcut un record personal pe plan muzical, am recunoscut 80% din muzica pe care am ascultat-o, în condiţiile în care cu 6 luni înainte, în acelaşi loc, cam cu aceeaşi muzică, recunoşteam 2 melodii din 30. “A recunoaşte” e mult spus, căci la puţine melodii pot să identific şi formaţia şi titlul, dar at least, le ştiu, mi se par cunoscute, pot să le fredonez. Vorba lui: “mă descurc”, completată ironic de mine “mă târăsc ca omida cu 8 picioare pe acest vast teren muzical”!
Asta e, n-am veleităţi de critic muzical, n-am gusturile muzicale perfect conturate (ştiu doar că nu-mi plac manelele de nicio culoare) şi ascult de obicei ce-mi dă lumea să ascult (asta în caz că nu “arunc” melodiile printr-un folder obscur şi apoi mă cert cu persoanele respective pe motiv că “Nu mi-ai dat melodia asta!”, “Ba da!”, “Ba nu, pot să jur că nu mi-ai dat-o! Ahh, ba da, mi-ai trimis-o, dar n-am ascultat-o!” şi-apoi le găsesc din greşeală şi nu mă mai pot sătura de ele).
Mă fascinează căldura de primăvară târzie care se tolăneşte pe strada mea cu blocuri colorate. Mi se pare incredibil cum acum 4-5 zile tremuram pe stradă, iar acum pot să stau si seara pe balcon doar cu tricou pe mine! Bine, n-o să exagerez cu statul afară îmbrăcată subţire, căci am primit deja o remarcă nu foarte subtilă de la o tanti pe stradă care, trecând pe lângă mine a zis ea, la general vorbind, dar uitându-se atent la cum eram îmbrăcată: “Uite aşa răceşte lumea pe vremea asta înşelătoare”! Bine, femeie, mă duceam până la magazin, ce vroiai, să-mi iau paltonul pe mine când afară sunt 20 de grade??
Oricum, sunt printre preferatele mele, alături de lalele şi narcise.
N-am nicio idee, iar cărţi eu nu-i mai iau, că deja m-am plictisit de câte i-am luat până acum!
