August 31, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged vara
E ultima zi de vară…nu-i nicio tragedie, e doar o zi din calendar pe care o vom rupe cu nonşalanţă aşa cum facem cu toate celelalte…Oricum toate trec mult prea repede ca să le mai ţii socoteala…
Nu plângi de dorul verii decât dacă ea a plecat din sufletul tău, nu din calendar…Din sufletul meu n-a plecat încă, deşi restanţa asta mă seacă de soare…Mă usuc ca frunzele din parc şi simt că dacă suflă mai tare vântul o să-mi pierd echilibrul…Dar n-am să-l las din nou pe Frigi să se joace cu mine şi să mă mototolească ca pe o coală albă de hârtie, pe care s-o lanseze cu graţie spre coşul de gunoi! O să-i ţin piept şi o să-mi iau restanţa!
În rest, îmi place ploaia de sfârşit de vară şi-mi place răcoarea pe care o simt de la geam, dar nu vreau sub nicio formă să trebuiască să apelez prea curând la hainele groase, care mă deprimă când le văd cum stau împăturite în dulap…
Vreau să merg la grădina zoologică…vreau să-mi recâştigi încrederea…vreau să nu-mi mai fie frică…Vreau să vrei şi tu!
August 30, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged venin
Tot ce se naşte dintr-o minciună, nu are cum să fie un lucru bun…
Oricum aş da-o acum, nu mă lovesc decât de zidurile unor minciuni mai vechi sau mai noi…Nu mai văd adevărul în noianul ăsta de glume, ironii, minciuni…Şi oricât de tare mi-aş dori să cred că e aşa cum zici, nu prea mai pot…De data asta zgârietura e adâncă… Din gura ta a ieşit prea mult venin…Iar veninul mi-a pătat încrederea pe care o aveam…
August 29, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged accident, prostie
Ieri am auzit de moartea unei fete de 18 ani din Focşani…nu o ştiam…şi nu numai că am auzit cum a murit, dar am văzut şi o poză cu ea moartă în sicriu…Groaznic!! Pe lângă faptul că mi-a fost frică să închid un ochi toată noaptea, cel mai tare m-a speriat povestea ei…Trist…
A murit duminică noaptea, la volanul unei maşini furate din parcarea blocului unde locuia (Daciile astea care se deschid cu orice cheie..). Beată fiind, fără carnet de şofer, i s-a răsturnat maşina în drum spre crâng, a intrat într-un copac şi a murit pe loc…
Beată la 18 ani??? Şi nu a fost o întâmplare…fata era cunoscută în oraş ca fiind destul de ciudăţică şi cu băutura mereu la gură…M-am uitat la profilul ei de Hi5 şi avea comentarii laudative la adresa faptului că era beată mai mereu şi că-i plăcea băutura…Toţi o admirau şi-o ridicau în slavi pentru cât de tare e ea că bea…Şi uite unde a adus-o băutura…
Fata asta învăţa la Cuza într-o clasă parcă blestemată: anul trecut a murit un coleg, băiat de preot, omorât de traficanţii de droguri, care i-au ascuns cadavrul în pădure…Acum fata asta…Şi urmează alta, care stă în comă de 5 luni într-un spital din Bucureşti, cu o tumoare pe creier…
E trist să vezi cum înţeleg copii viaţa şi ce standarde au unii…Cât de teribilişti sunt şi cum le place să epateze, neştiind ce consecinţe grave îi pasc după colţ…Cu toţii laudă nebunia, excesul şi li se pare ceva măreţ când fac lucruri ieşite din tipar…Băutură, droguri…Câtă ignoranţă zace în ei…
Mi-e milă de ei, dar nici nu pot să nu mă gândesc că şi-au făcut-o cu mâna lor…şi-au desenat moartea într-o sticlă de băutură sau într-o ţigară de haşiş…Şi-au mutilat viitorul…Au ales singuri modul în care să părăsească scena asta mare, numită viaţă…Şi câţi or mai fii aşa ca ei, care-şi ţes chiar în acest moment o viaţă amară sau o moarte şocantă, de la o vârstă atât de fragedă…Trist!
August 26, 2007
· Filed under Yahoo360
…frigiderul unei studente, duminica dimineaţă! Afară plouă… şi lung e drumul pân’ la magazin…
August 25, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged ras, somn
Vă rog eu, nu îmi mai uraţi seara “să visezi frumos”, ca mintea mea v-ascultă şi uite ce se întâmplă: azi m-am trezit din somn râzând!! Avem un râs din ăla isteric, de abia mă mai puteam abţine…Am visat ceva haios, dar nu atât de tare încât să se justifice veselia mare de pe capul meu !
În schimb, ieri dimineaţă m-am trezit plângând, pentru că visam o pisică abandonată…şi am plâns ceva timp fără să mă pot opri…E drept, nu mai plânsesem de mult, probabil că organismul avea nevoie 
!
Mi se pare strange să alternez stările în aşa mod….Am mai plâns în somn când eram mai mică, dar să râd…n-am mai pomenit… probably, I’m a happy girl! 
Aşa că aveţi grijă cu urările pe care mi le faceţi, că eu-s ascultătoare…prea ascultătoare!!….Aştept acum cu interes să “visez colorat”, să “dorm pufos” şi să “7 purici pe-un picior” (ce?) 
!
August 23, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged venin
Scria acum ceva timp: “În realitate, tot ce-mi doresc e să fii fericit…” …apoi a venit momentul nefast, în care s-a aşternut cortina peste toate bucăţile de fericire adunate în cutiuţa mov…
Petele de noroi de atunci au început să se usuce, dar vor mai rămâne, oricât de multă apă s-ar folosi, nu se şterg deocamdată de pe cutiuţă…Câte cuvinte urâte au murdărit tot ce fusese frumos…Ura ta prefăcută ascundea o durere nouă, neaşteptată…Toate frazele împungeau ca nişte săgeţi un suflet trist, murdar, ce nu-şi dorea decât să nu rănească…Ăsta era motivul pentru care pleca, nu altul, dar împroşcarea ta cu noroi a adus cu sine şi alte justificări pentru decizie…
O alternare de sentimente în doar câteva minute, lacrimi şi ironii ieftine, minciuni şi adevăruri toate amestecate în borcanul transparent al unei trăiri de moment…Au durut mult, mai mult decât lacrimile pe care le-ai văzut…
Se adunaseră multe momente frumoase, făcute apoi cioburi şi călcate în picioare…Mă întreb cum de nu te-au rănit în talpă, cum de nu ţi-a curs sânge roşu închis, cum de nu te-ai otravit cu propriile tale picături de venin…
Acum e depăşită tristeţea aceea, aţi ocolit cu demnitate balta de noroi creeată, fără să vă mânjiţi mai mult, fără prea multe cuvinte, dar aţi făcut-o fără să înţelegeţi…Ea încearcă să-şi construiască o fericire proprie pe care o oglindeşte zi de zi în sufletul ei spart…Miile de cioburi râd de sub preş, dar nu mai înţeapă…Acum râzi şi tu cu ea, în acelaşi timp…Nu mai e suferinţă, nu mai e luptă, e doar linişte…
Totul s-a transformat: “În realitate, tot ce-mi doresc e să fim fericiţi amândoi…”…
August 22, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged frica, inceputuri
Umblă vorba în popor cum că e uşor să începi ceva, mai greu e să continui. Dacă stai puţin şi te gândeşti (da’ nu mult, căci gânditul dăunează grav ignoranţei ), realizezi că aşa şi e…Ca să începi ceva nu-ţi trebuie multe resurse, dar ca să continui e nevoie de multă muncă şi devotament, ceea ce e mai greu de realizat…
What’s wrong with me?? La mine e exact invers…pe dos…cu susul în jos…răsturnat…Ai prins ideea!
Urăsc începuturile, mi-e frică de ele, le ocolesc cât e posibil…Nu-mi place nimic din ce e nou, n-am curajul necesar pentru a începe ceva, pentru a da atenţie unui lucru nou…Dar, odată forţată să-l încep (nu de puţine ori am fost împinsă de la spate să fac un lucru nou de care mă temeam), îl continui fără probleme, ba chiar cu succes! Nu mi se pare greu să te ţii de ceva ce ai început, mi se pare însă teribil să-l începi…
Cu toate fac aşa, de la lucruri banale, cum ar fi melodii noi, mâncăruri noi, până la lucruri chiar importante…
- Pe nici un băiat din viaţa mea nu l-am vrut la început, am refuzat de zeci de ori ieşirile în oraş, până să mă decid să încep ceva nou..
- Ca să mă apuc să învăţ pentru un examen durează o veşnicie, după ce reuşesc acest lucru, totul merge ca uns…
- Când s-a pus problema de dat examen pentru Cambridge, am amânat cât am putut eu de mult, terifiată numai de idea unui alt început…
- O carte pe care o deschid trebuie să aibă un început captivant tare ca să pot s-o încep, iar dacă are, nu o mai las din mână până nu o termin;
- Când m-a forţat mama să mă duc la redacţia aia de ziar, am crezut că o să mor de nervi, apoi nu mai puteam de bucurie în fiecare dimineaţă când trebuia să mă duc acolo, pentru că începuse să-mi placă la nebunie…
- Când s-a pus problema de voluntariatul la Olimpiadele Comunicării am fost atât de speriată, încât dimineaţa în care trebuia să mă prezint acolo, am fost cât pe ce să renunţ, de frica începutului;
- Când vine vorba să întâlnesc persoane noi, fac la fel..mă eschivez cât pot de mult, apoi descopăr că oamenii ăia merită toată atenţia mea şi investesc în ei nemăsurat…
Aşa se întâmplă cu tot ce e nou în viaţa mea…îl încep greu şi-apoi îl continui cu cea mai mare pasiune şi fără probleme!
Mă întreb câte chestii am rarat eu până acum de frica începuturilor…Când mă gândesc, realizez că trebuie să fi fost multe…Nu sunt mândră de mine, dar nici nu ştiu să-mi controlez teama asta…De cele mai multe ori prefer ceva vechi în detrimentul noului, deşi majoritatea preferă exact opusul…Revin cu nelămurirea: What’s wrong with me?
August 21, 2007
· Filed under Yahoo360
Îl aud de ceva timp cum îmi povesteşte de fostele lui prietene…Ţin minte că m-a minunat cât de repede a început să vorbească despre ele…Nu mă aşteptam să facă asta, de obicei băieţii se feresc să vorbească despre relaţiile trecute, nu şi el…Îşi aduce aminte multe detalii şi vorbeşte liber despre ce a greşit el, ce au greşit ele, ce n-a mers, de ce n-a mers…Chiar şi eu m-am ferit de multe ori să aduc în discuţie lucruri din trecut, dar deschiderea lui mă face să privesc din alt unghi şi să-mi dau seama că povestirile despre trecut reprezintă o bună modalitate de a cunoaşte un om…
În timp ce îl ascultam, m-am gândit că mi-ar plăcea să ştiu şi eu cum vorbesc foştii mei prieteni despre mine şi despre relaţia noastră…Nu ştiu dacă m-ar ajuta cu ceva sau dacă ar schimba ceva, dar ar fi interesant să aflu şi ce e de cealaltă parte şi mai ales cum am rămas eu în amintirea lor…E doar un gând pe care probabil nu o să-l îndeplinesc niciodată…N-am încă valeităţi de muscă ce trage cu urechea la discuţiile private ale oamenilor ce au trecut prin viaţa mea !
Niciodată, până acum, nu am conştientizat ideea că mi-aş dori să aflu cum arată imaginea mea în ochii altora: al amicilor, prietenilor, iubiţilor, părinţilor…Ştiu că în multe aspecte, imaginile lor despre mine ar diferi…Dar fiecare ar fi o piesă dintr-un puzzle complicat al imaginii mele sociale, aşa cum se vede ea din afară şi oglindită în alţii…Ar fi un experiment interesant, dar nerealizabil, din păcate…
August 20, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged bunici, tara
Am redescoperit sentimentul pe care-l aveam odinioară când mergeam la ţară la bunici…
Curtea părea din nou mare, numai că acum nu mai erau cireşii şi caisul de altădată… rămăsese doar umbra părului bătrân…Bunicii tot acolo, la fel cum îi ştiam: mamaia făcea mămăligă în bucătărie şi tataia grătar în curtea din spate…Surprinzător, noi, ceilalţi făceam lucruri pe care nu le mai făcusem până acum, dar care mi-au dat un sentiment de familiaritate: mama făcea plăcintă cu brânză, iar eu cu tata jucam table. În timpul ăsta mâncam struguri din vie şi M&M de la supermarket…
Pisicile cele mici erau drăguţe foc, dar n-au stat să le iau pe amândouă în braţe decât preţ de câteva momente cât am apucat să fac poza…Mărul cules din pomuleţul plantat acum câţiva ani nu era copt în totalitate, dar avea un gust care cu greu poate fi egalat: gustul copilăriei! Paradoxal din nou, pentru că bunicii mei nu au avut niciodată meri în curte, mâncam doar de la vecini şi totuşi acel măr avea gustul de demult…
Am redescoperit somnul de după amiază din camera “de la drum” şi frumuseţea momentelor de dinainte de plecare când stăm cu toţii pe prispă şi vorbim…
…şi mirosul acela de flori, pe care nu l-am simţit, pentru că nu am putut, dar care ştiu sigur că mi-a ajuns la inimă…
August 17, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged filme, orbit
Guma Orbit pentru copii e dulce…şi face baloane mari şi roz! Îmi aduce aminte de liceu…
Gaura din patul meu tot n-a dispărut, dar aseară am ocolit-o cu graţie…Am stat pe partea cealaltă…Prim-planul acela direct pe pielea umană mi-a dat şi mie fiori…e un film bun, merită văzut din nou (“The Fountain”)…data viitoare o să-l văd şi cu sonor, ca să şi înţeleg…Acum doar l-am simţit!
Ora 6 nu e o oră de somn, dar ochii mei n-au ştiut şi s-au închis…Cine era criminalul până la urmă în filmul ăla (“187″)? Hmmm…nu înţeleg, dar ce contează? Îţi zic eu ce contează…clipa de acum!
Frumoşi adidaşi…îmi plac!
Ce haotică sunt…mă grăbesc să prind trenul…plec acasă la Focşani!
