July 31, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged autosugestie
Taci! Înghite-ţi cuvintele, hai, ce mai aştepţi? Pune-ţi leucoplast la gură dacă nu poţi altfel…Uită-te în altă parte, hai, te rog, nu mai întoarce capul…Leagă-ţi degetele cu sfoară! Depărtează-te de scaun…Închide ochii! Abţine-te! Fugi, la naiba!
Tot aici eşti? Tot cu ochii ăştia de chinezoaică? Hai du-te mai incolo, nu mai sta aici…Te rog eu, taci! Nu mă dezamăgi…Lipeşte-ţi tălpile de ciment şi nu te mai mişca atât, mă derutezi, tu nu înţelegi? Spală-te cu apă rece şi schimbă melodia aia enervantă!
Măi, dar eşti chiar culmea? Ce-s cu gândurile astea? Ai înnebunit? Tu nu ştii să te porţi… Linişte, închide gura! Hai,trage fermoarul şi aruncă cheia peste cap! Ca la copii ăia mici şi proşti, aşa trebui să-ţi explic şi eu? Nici un cuvânt să nu scoţi, ai priceput? Nu se cade să faci asta…aşa zice regula…Cum care? Cum care măi, eşti cu capul în nori?
Mai bine taci…Hai, întoarce spatele şi du-te la colţ…Să nu te mai aud…A, da, mai bine dormi, că aşa uiţi mai repede…Poate nu te mai trezeşti deloc, aşa nu o să trebuiască să te mai suport cu tot cu ideile tale tâmpite…Hai, nu vrei să dormi aşa, să zicem, vreo 2 luni? Te trezesc eu, stai fără grijă…
July 28, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged dragoste la prima vedere
Ce-i cu prostia asta cu dragoste la prima vedere?…Nu există! Auzi? Nu există, clar!
Când îi auzi cum spun “din prima clipă în care ne-am văzut am ştiut că suntem sortiţi unul pentru celălalt” îţi vine să fugi…Bine, hai să admit că poate ai un anumit feeling în cazul anumitor persoane sau ai inima atât de deschisă încât poţi să spui “pe omul ăsta l-aş putea iubi”, dar ca să afirmi că-l iubeşti de la prima vedere, mi se pare foarte aberant, ireal. Se poate chiar ca să închegi o relaţie cu cineva de la prima întâlnire, dar asta tot nu înseamnă că-l iubeşti de atunci.
Poate e vorba de un ataşament pe care îl dezvolţi faţă de acea persoană chiar de la prima întâlnire, dar, întrucât nu cunoşti măcar basically acea persoană, mi-e imposibil să cred că se poate pune problema chiar şi numai de un ataşament la prima vedere…
Noroc că însăşi sintagma conţine răspunsul, aşa că ce mai tura-vura, nu e vorba de dragoste, e vorba de atracţie fizică la prima vedere!
Aşa că să nu vă mai aud cu prostii din astea cu dragoste la prima vedere..Ce naiba, suntem oameni serioşi, chiar dacă ne mai jucăm unii cu alţii! 
July 27, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged inselat, intrebare
Tocmai am văzut un sfârşit de melodie pe VH1 care spunea aşa “I’ll lie for you…everything I do, I do it for you…”.
Şi mi-a venit în minte o chestie pornind de la o discuţie pe care am avut-o cu “cineva”…E posibilă şi chestia “I’ll lie to you because I care about you”?
E moral să ascunzi ceva doar pentru a nu răni? E o dovadă de iubire? E minciuna, în acest caz, justificată?
Uite un exemplu, poate prost ales…dar pentru mine citatul ăsta din Camil Petrescu are substanţă şi poate şi un dram de adevăr: ” Femeia înşeala numai pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu “.
A ascunde o infidelitate înseamnă, oare, că ţii la persoana pe care ai înşelat-o?
July 27, 2007
· Filed under Yahoo360
Prolog
Un fluture încearcă să-şi vadă ambele aripi simultan..nu poate! Se coboară pe pământ şi tace…apoi pleacă…
Actul I
Nu îmi place să mă comport aşa cum se aşteaptă lumea să mă comport…
N-am făcut ce se aştepta să fac, dar pentru asta o să mă ţină minte, ai să vezi…Nu înţeleg cum un conglomerat de trăsături perfecte ajunge să cerşească ceva…
Este mult prea departe, a urcat deja 26 de scări, acum o urcă pe-a 27…nu pot ţine pasul…Mă împiedic de gânduri…
Aş fi putut să-l desenez cu sentimente… dacă m-ar fi inconjurat alte lucruri decât cele care mă înconjoară…sau dacă prezentul său ar fi fost mai puţin agitat decât este…Dar asta e realitatea şi nu pot s-o neg…Păcat, cred că ar fi putut fii frumos.
Teatrală ieşirea din scenă atunci când replicile s-au epuizat…
Actul al II-lea
Noaptea trecută, 26 spre 27, am ucis un vis…l-am adus în realitate…
Am schimbat o culoare pe o altă culoare…s-au contopit…
M-am lăsat dusă de o barcă fără văsle…aşa, prin mijlocul pustiului…pustiul meu…
“Pleacă, mă intimidezi…”
“Rămâi, dar altfel…”
Epilog
Chiar dacă sunt fluture, n-am fost omidă…Nu sunt Mama-Omida, deci, nu ştiu ce va urma…
July 25, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged nou
Verde…îmi apare verde…de fapt era roşu amestecat cu portocaliu, dar acum eu îl văd verde…are aceleaşi ordine ca trecutul…îmi e uşor să-l gândesc, deşi mintea mi se suceşte de la atâta încurcătură…
Nu pot să simt ceva când dau de necunoscut, dar acum parcă începe să devină familiar…şi deja se îngrămădeşte în gândurile mele…Nu mi-e teamă, dar mi-e teamă…e atât de zbuciumat şi grăbit, ca un tren rapid…mă calcă dacă nu-s atentă…mă devorează dacă nu mă feresc…mă încurcă şi totuşi mă descurcă…
Mă blochez la gândul că de fapt e vorba doar de o simplă bifă pe o listă, deşi nu pot să zic că sunt în măsură să cer mai mult de atât sau să dau mai mult…Realitatea e că acum e aici, pe scaunul de la bar şi mănâncă biscuiţi cu iaurt, chiar dacă lumina de la bec îmi arată că nu e aşa…Şi ce e şi mai ciudat e că nu pot să simt nici un miros…
Acum un castel de nisip se destramă în vânt şi nu e nimeni să-l oprească, pentru că un orgoliu se plimbă printr-un corp ce respiră în altă parte decât lângă mine…Şi aşa o să pot să zic că nu a fost vina mea…deşi conştiinţa mea mă împroşcă de cerneală neagră şi mă mânjeşte pe faţă…dar mi-a plăcut să fiu actriţa principală într-o scenetă montată pe moment…Cred că mi-ar plăcea să fiu şi mai mult de atât, dar realizez că eu visez cai verzi pe pereţi, pentru că aş putea fi doar o zgârietură de pix pe o coală albă de hârtie…copacul din faţa blocului îmi spune că sunt un copil naiv…e doar joc de clovni, nu conferinţă pe probleme de mediu…
…şi totuşi mie îmi apare verde…o fi de la ochii mei?
July 24, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged neterminat
discuţii neterminate…planuri neduse la capăt…incertitudine…oare mergem? oare nu mergem? oare ne vedem azi? oare uită ce e mâine? oare plecam vineri? oare plecăm luni? oare o să sune miercuri aşa cum a promis? oare ce o să fac mâine? toată lumea lasă discuţiile suspendate “mai vorbim, mai vedem”…pai şi eu de unde să ştiu ce să fac?
July 22, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged acasa, focsani
Focşani…acasă…aici noi avem lumea noastră, pe care doar noi o ştim…aici sunt pietrele şi întâlnirile de la ora 20.30…aici e zgomotul plăcut al prieteniei noastre…nimic nu se compară cu întâlnirile noastre de aici, cu farmecul lor atunci când se lasă seara şi noi stăm şi ne disecăm prezentul…
Nimic nu se compară cu acea seară pe an din Extrem când se semnează condica de prezenţă obligatorie pentru orice locuitor al oraşului…
Nimic nu se compară cu momentul când te întâlneşti cu cei care îţi spun “Doamne, Oana, ce mult te-ai schimbat, aproape să nu te mai recunosc…”.
Nimic nu are mai mult farmec decât o discuţie despre stânga din România şi Dragoş Bucurenci cu un om pe care-l ştii parcă de-o viaţă, dar continuă să te surprindă în fiecare minut…
Nimic nu e mai plăcut decât emoţia unei discuţii de 5 minute cu cel despre care doamna de la horoscop a spus că “mă voi ataşa” (very funny) şi nebunia Alexandrei care-mi urla în ureche de zor: “du-te şi vorbeşte cu el, nu fii proastă, ai 21 de ani, ce Dumnezeu?!!”
Nimic nu e mai amuzant decât să te joci chiar şi la 21 de ani…şi să te întorci într-un prezent ce poartă amprenta trecutului, dar nu s-a lăsat alterat de el…
Focşaniul e un oraş mort, dar are farmecul lui…aici e copilăria şi adolescenţa mea şi aici vor rămâne mereu…aici e parte din viaţa mea şi din când în când e amuzant să mă întorc la ea şi să mă metamorfozez în ceea ce odinioară obişnuiam să fiu…
July 19, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged bgd
* pentru Bgd
Luni am realizat cât de tare doare să fii gură spartă…şi am realizat cât de mult rău am făcut atunci când m-a luat şi pe mine gura pe dinaite în faţa lui.
La urma urmei de ce trebuia să-i zic eu tot ce aveam pe suflet? Ştiam că nu e corect ce fac, mi-o spuseseră mulţi, dar atunci nu mă interesa decât să-mi fie mie bine, necontând peste câte cadavre călcam.
Dar totul s-a întors împotriva mea şi am văzut şi eu cum e să ascult poveşti pe care nu aş fi dori să le aud din partea unui om care a reprezentat ceva frumos în viaţa mea…Pur şi simplu am rămas fără cuvinte când auzeam indiferenţa în stare pură cum iese pe gura aia pe care mai acum ceva timp eu o sărutam…câtă nedreptate mi se părea că-mi face, dar apoi am realizat că exact acelaşi lucru i l-am făcut şi eu…
“Simt că s-a schimbat ceva între noi…ai fost atât de rece cu mine…simt că te-am pierdut şi ca prieten…”
“Nu ştiu de ce m-am purtat mai rece…nu m-ai pierdut…”
Am plâns…am crezut că mi-am pierdut trecutul, că totul a fost o minciună, că am aruncat cu noroi în cineva pe care ar fi trebuit să-l respect pentru ce a făcut pentru mine…Mi-a părut rău…dar nu ştiam cum să îndrept lucrurile…mi-era frică..
Acum ştiu de ce a făcut asta: ca să-mi dea o lecţie. Poate a fost involuntar, dar a funcţionat. Până la urmă el mi-a demonstrat că e mai înţelept ca mine şi mi-a dat o lecţie care m-a scuturat puţin şi m-a adus la realitate…mi-am jurat că nu o să-l mai omor gratuit cu egoismul meu şi că nu am să-i mai povestesc nimic din ce l-ar putea deranja! Dar prietenul meu tot o să rămână, indiferent ce zic alţii şi cât de ciudat pare pentru ei…
…el nu o să plece (ca alti “prieteni”)…simt asta…ştiu asta…şi-i mulţumesc!
July 18, 2007
· Filed under Yahoo360 · Tagged concert, rolling stones, voluntariat
I wanted to make a memory and I did it!!
Da…am fost… 
nu credeam că o o să mă duc, de fapt nici nu-mi doream, dar dacă a fost să fie, am profitat de ocazie…Concertul a fost impresionant, deşi nu am ştiut decât o melodie din repertoriu pe care l-au cântat, dar scena m-a lăsat fără cuvinte şi mai ales mulţimea de oameni prezentă la eveniment, privită de sus…sincer, mi-a tăiat respiraţia! 
Mai drăguţ decât concertul, însă, a fost organizarea lui, adică ce am avut eu de făcut: am tăiat bilete la intrarea pe stadion…M-am împrietenit cu un tip din staff-ul Rolling Stones, cel care ne supraveghea pe mine şi pe Carmen la poarta noastră, al cărui nume, din păcate nu l-am reţinut (era complicat)…Băiatul ăsta, foarte sociabil de altfel, nu numai că m-a ţinut de vorbă 5 ore cât am stat acolo, dar mi-a cumpărat şi îngheţată, mi-a dat mentosane, jeleuri, energizant şi mi-a făcut cadou o brăţară pentru gradena A de pe stadion! 
Super de treabă şi foarte vorbăreţ, păcat că trebuia să mai şi muncesc în timpul ăsta…
Am văzut mii de perechi de mâini şi picioare, căci în timp ce rupeam biletul privirea mea era aţintită în jos, iar feţele persoanelor mi-au cam scăpat…Am văzut-o, însă, pe Andreea Marin însoţită de Ştefan Bănică Jr. Ce onoare! 
(apropo, s-a îngrăşat, dar am înţeleg că e însărcinată, de aia…)
Am ratat petrecerea de după concert din cămin de la arhitectură , căci picioarele mele nu mai suportau alte ore de sprijinit pe ele, iar somnul deja pusese stăpânire pe mine de mult timp…Aşa că am ajuns fuguţa acasă cu un taximetrist care părea angajat de emisiunea “Test de fidelitate” 
şi m-am băgat în pat pentru un somn de 12 ore .
